Cinema

Ce se poate întâmpla rău dacă mergi singur la cinema, în mijlocul zilei? Citește această poveste scurtă horror și află dacă mai vrei să vezi filmul singur, sau îți convingi prietenii să meargă cu tine.


Cinema

 

E vineri seara. A apărut filmul ăla mișto pe care voiai să-l vezi. Niciunul dintre prietenii tăi nu e disponibil. Te gândești să mergi fără ei, dar parcă ceva nu te atrage în a merge singur la cinema. Așa că rămâi acasă. Îți pui unul dintre serialele semi-decente la care te uiți și adormi după al șaselea episod. Poate era mai bine să mergi la film.

E sâmbătă dimineața. Te trezești cu gândul la filmul ratat de aseară. Te plimbi puțin pe social media și vezi niște review-uri, poate chiar și un spoiler care te enervează. Îți bagi piciorul. Poți să vezi filmul și fără prieteni lângă tine. Te îmbraci și ieși din casă. Te duci singur la film, ce mare lucru.

E 10 jumătate. Cinema-ul e gol. Cine merge la film dimineața, la 10 jumate? Te uiți singur la reclame și parcă îți mai trece din stânjeneală. Până la urmă, nu ai nevoie de alți oameni cu care să te uiți la filme. E ok și fără ei.

Vezi că se apropie un cuplu și parcă-parcă te prinde rușinea, dar trec pe lângă tine, nici măcar nu te observă. Mai vin câteva persoane care se așează răsfirat prin cinema. Unii sunt singuri, la fel ca tine. Nu le pasă. Nici ție nu ar trebui să îți pese.

Filmul începe și se termină. Vezi? A fost greu? Nu s-a întâmplat nimic rău. Ceilalți încep să se ridice și, unul după celălalt, pleacă. Tu mai rămâi. E film din acela cu chestii după end credits. Probabil nu e mare lucru, dar nu vrei să cauți pe net după. Aștepți și, ca de obicei, ești dezamăgit. 

Ieși prin spate și soarele te orbește. Tocmai ai stat două ore și ceva într-o cameră închisă. Te gândești că s-ar fi putut întâmpla o grămadă de lucruri afară, cât tu erai acolo lipit cu ochii de ecranul uriaș și te bucurai de explozii și glume ieftine.

Te îndrepți ușor spre casă. E ciudat de gol orașul. E sâmbătă, ora treișpe, când ajungi pe strada ta. Ai trecut printr-un oraș pustiu, dar acum auzi ceva. Un glas în depărtare. Strigăte oribile. Îți zgârie urechile și-ți fac părul să se ridice. Te întorci și încerci să vezi ce se întâmplă.

O hoardă de oameni se zbat să ajungă la tine. Aleargă unii peste alții, nebuni, cu ochii injectați și spume la gură. Tu nu ești unul de-al lor. Încă…


Pentru mai multe povești scurte horror, poți descărca culegerea de povești scurte #30in30 Din Întuneric.

Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai/fiction.

Credit Art: Sabrina

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *