Dispariții misterioase, un oraș întreg care uită și un tren care sosește doar la miezul nopții. Citește această poveste urban fantasy pentru a afla mai multe.
Trenul de la miezul nopții
Paul așteptă trenul de la miezul nopții. Minutele se scurgeau greu, era transpirat și strângea cu forță valiza. Nu știa unde urma să plece și dacă avea nevoie de ea. Nu știa de ce a luat-o. Știa doar că trebuie să afle ce se întâmplă.
Auzi prima dată de tren când tatăl unei colege de la școală a plecat cu el. Era clasa a treia. Tatăl ei a plecat pur și simplu la gara din orășelul vecin, a așteptat trenul de la miezul nopții, s-a urcat în el și a dispărut. Cel puțin așa era vorba. I-a auzit pe alți copii zicând că domnul G. avea o amantă, sau că avea o cu totul altă familie. Alții ziceau că e spion și are o misiune importantă de la președinte, în timp ce băieții mai mari erau siguri că face parte din mafie. Adevărul era că nimeni nu știe unde a plecat domnul G. Și lumea începea să îl uite.
Următorul dispărut a fost proprietarul carmangeriei de pe colț. Paul era deja adult când s-a întâmplat asta și toată lumea uitase de prima dispariție. Măcelarul era un tip căsătorit, fără copii, dar cu o afacere care mergea bine. Era cunoscut de aproape tot orașul. Dar odată ce a dispărut, încet, a început să dispară și din mințile orășenilor. Chiar și soția sa se comportă de parcă nu a existat.
Timpul a trecut și Domnul G și măcelarul dispăreau din memoria colectivă a orașului. Până și Paul simțea uneori că îi pierde, dar misterul trenului îl făcea să facă tot posibilul ca să nu îi uite pe cei doi. De la poze lipite peste tot în apartament, la numele lor scrise în carnețele și fițuici, Paul avea nevoie să știe unde au dispărut. Uneori mergea la acea gară și aștepta zile în șir. Nimic ciudat nu se întâmpla. Bărbați și femei, urcând și coborând din trenuri vechi, cu aceleași fețe triste și obosite.
În timp ce lucra în fabrica de piese de motor, echipei lui Paul i se alătură un coleg nou. Era tot timpul transpirat și agitat, dar își făcea treaba bine. Într-una din zile, acesta scăpă ceva pe jos ce îi atrase atenția lui Paul. Un bilet de tren, negru, cu o dată și o oră. Peste două zile, ora 00:00. Putea să fie o coincidență, dar trebuia să încerce. A doua zi, Paul se prezentă la serviciu la ora obișnuită și află că noul coleg a dispărut. Nici urmă de el sau de nevastă, iar casa în care stăteau era abandonată.
Acum așteptă trenul de la miezul nopții. Peronul era gol și o adiere ușoară se transformă brusc într-un vânt rece. Paul își strânse valiza la piept și respiră greu, aburi pufoși ieșindu-i din spatele buzelor crăpate. Era al naibii de frig și în distanță un fluierat cavernos străpunse cerul. Se apropia. Fluieratul era din ce în ce mai zdravăn și lumina arzătoare despica ceața din fața ei.
Botul locomotivei, ca un craniu uriaș ieși din spatele cortinei de ceață, mâncând pământul și trăgând în urma lui vagoane mistice. Craniul trecu prin fața lui Paul, împingându-l în spate și îi așternu în față vagon după vagon plin de orori spațiale și lucruri de neimaginat. Acum era cald, mult prea cald. Paul privi cum toate aceste enigme din trecut și viitor se rulează în fața lui precum un diafilm din copilărie.
Trenul opri.
În stânga lui, bestii mitice uriașe pluteau în spatele geamurilor și constelații se formau și se distrugeau. Viața se năștea și pierea. În dreapta privea istoria, trecutul și viitorul, se vedea pe el când era mic, își amintea de Domnul G și de măcelar. De primul sărut și prima rudă înmormântată. Întreaga viață, cu toate posibilitățile ei, îi trecea prin fața ochilor.
În centru, un vagon normal. Ușile se deschise și Paul păși timid. Înăuntru era colegul său dispărut, care îl pofti să ia loc, zâmbind.
– Oh, ești primul care și-a luat bagaj. Pornim?
– Pornim, îi răspunse Paul în timp ce își ștergea fruntea de transpirație și strâgea geanta la piept.
Colegul făcu semn cuiva nevăzut și ușile se închise. Trenul de la miezul nopții își reluă călătoria.
Această poveste scurtă urban fantasy face parte din culegerea de povestiri scurte, pe care poți să o descarci de aici, #30in30 Din Întuneric.
Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai.fiction.
Credit Art: Sabrina
Leave a Reply