Atunci când nici măcar moartea nu îți poate sta în calea răzbunării. Un om mort este o poveste western despre răzbunare și a lua ce ți se cuvine.

Un om mort

-Vestul Sălbatic-

Un om mort

Sunt un om mort. M-au prins, m-au adus în mijlocul pustietății și mi-au săpat mormântul.

M-au împușcat și m-au îngropat. Sunt un om mort.

Am văzut întunericul. E beznă și frig. În depărtare văd o femeie și un copil. Îi recunosc. Sunt cuprinși de o lumină caldă. Vreau să îi strig dar ceva mă oprește. O mână rece mă atinge pe umăr și mă trage în spate, departe de ei. Mă afund din nou în întuneric.

E rece.

Sunt un om mort.

Simt greutatea pământului. Mă apasă și eu îl dau pe tot la o parte. Pare că fac asta de o eternitate. Sunt în centrul Pământului și îmi fac drum spre suprafață.

Cu ultimele puteri ridic mâna. O briză rece îmi trece printre degetele pline de pământ. Sunt afară, mai am puțin și sunt afară.

Pornesc încet, pe jos. O să-i găsesc pe cei care mi-au făcut asta. Simt în spatele meu o umbră rece, care mă urmează de la distanță, încet.

În depărtare, o stea cade, și eu sunt un mort care străbate pustietatea căutând răzbunare.

O să-i fac să plătească!

Abastor

Noaptea a fost lungă și rece. Omul fără nume își continuă călătoria, urmat de un fior rece.

Seara, Omul fără nume ajunge în orașul de lângă râu. E o seară plăcută iar Ochiul Șarpelui, barul din oraș, e plin. Barmanul servește băuturi, fetele frumoase, cum le place să li se spună au grijă de clienți, bărbații joacă poker și bețivii dorm pe mese. Muzica, dansurile și strigăturile se revarsă în întunericul de afară.

Omul fără nume se apropie de Ochiul Șarpelui. Caii sunt aliniați în fața barului, iar cel mai mare și puternic dintre ei e primul. Calul e negru și frumos și Omul fără nume se apropie de el.

–  Abastor, mă bucur că te-am găsit. O să plecăm de aici în curând.

Omul fără nume stă în fața barului. Lumina îl lovește în față și îi conturează silueta masivă. Ușile barului rămân mișcate în urma sa, un aer rece urmându-l înăuntru.

Își face drum printre dansatori și mese cu oameni beți până la bar.

–  Lapte

Un bețiv adormit pe bar îl aude.

–  Lapte, omul ăsta bea lapte!

Muzica se oprește. Toată lumea începe să râdă. Bețivii se trezesc și râd. Fetele frumoase, se îndepărtează încet. Masa de poker râde.

În afară de o persoană. Un mexican mic și gras, cu mustață, părul negru și ochii mici. E singurul care îl cunoaște cu adevărat pe Omul fără nume.

Omul fără nume se ridică, își ia paharul cu lapte și înaintează spre masa de poker. În bar s-a făcut liniște și toți îi urmăresc mișcările.

Mâna sa grea se oprește pe umărul unul participant la joc.

–  Lazy Alonzo, de ce nu mă mir că tu mi-ai luat calul.

Iși bea paharul cu lapte.

Omul fără nume pune paharul în fața lui Alonzo. Picături de lapte se scurg pe marginea paharului, Alonzo este palid și mâna devine din ce în ce mai grea.

–  Cum?..Cum ai scăpat? Trebuia să fii mort.. se chinuie Alonzo.

–  Sunt mort! spune Omul fără nume cu o voce gravă în timp ce își mută mâna de pe umăr pe ceafa lui Alonzo. Alonzo simte din nou cum mâna devine din ce în ce mai grea, iar capul lui este împins cu putere în paharul din fața sa.

Paharul se spage iar Alonzo e plin de sânge. Femeile frumoase încep să strige și să fugă în camerele lor. Bețivii se îndepărtează iar cei de la masa de poker se ridică și își scot pistoalele.

–  Nu e nevoie de asta băieți, ce întâmplă aici e între mine și Lazy Alonzo; spune Omul fără nume în timp ce scoate haina de pe Alonzo, descoperind cărțile din mânecă.

Masa de poker se așează iar Omul fără nume îl târăște pe Alonzo până la bar.

–  Plătește-mi laptele, Alonzo.

–  Nu-i nevoie. Doar nu mai face alte stricăciuni, te rog; spune barmanul speriat.

Cei doi se îndepărtează, iar banii lui Alonzo rămân pe bar.

Ușile barului Ochiul Șarpelui se deschid și ies afară 2 persoane. Una iese aruncată și cealaltă o urmează pregătită de răzbunare.

Lazy Alonzo, pe jos, cu fața spartă.

–  Te-am împușcat! Te-am îngropat! Cum ai venit înapoi?! Ce esti?!

Omul fără nume îl dezleagă pe Abastor.

–  Nu nu nu! Ești Diavolul! Te-am omorât!

Lazy Alonzo își caută pistolul.

Omul fără nume îl aduce pe Abastor lânga Lazy Alonzo. Alonzo nu a fost niciodată atât de speriat.

–  De ce ai venit înapoi? Ce vrei de la mine?!

–  Hai băiete, mulțumește-i lui Alonzo că a avut grijă de tine.

Calul se înalță deasupra lui Alonzo și copitele cad ca niște tunete. Omul fără nume încalecă și pornește din nou la drum.

E noapte. Orașul e cuprins de frig și Omul fără nume își continuă drumul iar umbra se apropie.

Pistolul

Dimineață. Soarele răsare peste Orașul Vechi.

Orașul Vechi e pustiu. Puținii oameni care trăiesc acolo sunt bătrâni și lipsiți de viață.

Omul fără nume întră în oraș pe calul său cu copite roșii. Orașul rămâne la fel, nemișcat.

–  Sunt un om mort într-un oraș mort.

Biserica din capătul satului este deschisă. Nimeni nu mai slujește aici și nimeni nu se mai roagă. Doar cei rătăciți.

Înăuntru, cineva cere iertare. Plânge și cere iertare.

Omul fără nume stă în ușa bisericii, soarele lovindu-l în spate, proiectând o umbră uriașă până aproape de altar.

În fața altarului, un băiat plânge și cere iertare în genunchi.

Omul fără nume se apropie încet, ascultând plânsetele tânărului și se așează în prima bancă.

Băiatul are un singur ochi. One-Eyed Bill i se spune. S-a născut în orașul Vechi și va muri în Orașul Vechi.

–  Le-am spus să nu facă asta! plânge Bill. Le-am spus că nu e o idee bună! Au zis să tac și să vin cu ei.

Omul fără nume rămâne nemișcat și privește în față.

–  Mi-au zis că dacă nu fac ce spun, o să ajung și eu în același loc. Nu am avut de ales domnu’..M-au obligat! Harvey mi-a dat pistolul și mi-a zis să dau de veste că ai murit.

Omul fără nume îl privește pe One-Eyed Bill pe sub pălăria neagră. Biserica devine din ce în ce mai rece.

–  Da’ eu nu am făcut asta. Am fugit acasă și m-am ascuns. Am venit la Biserică. Am știut că o să mă ajungă din urmă! Uite aici e pistolu’ domnu’. Nu-l vreau!

Băiatul scoate pistolul din teacă și îl lasă jos lângă el. Pistolul e mare, greoi și cu inscripții ciudate.

–  Vă cer iertare și-i cer și lui Dumnezeu..m-au obligat..

Băiatul continuă să plângă și Omul fără nume se ridică în picioare. Se apropie de băiat, ridică pistolul, îl bagă în teacă și se apropie de ieșire.

Biserica este cuprinsă de un val rece, cum nu s-a mai văzut prin acele părți.

Omul fără nume iese din Orașul Vechi, lăsându-l mai rece decât l-a găsit iar umbra este din ce în ce mai aproape.

Harvey

Vestea morții lui Lazy Alonzo a circulat repede și Omul fără nume știe asta. Calul mândru poartă în spate un om mort iar în depărtare, o umbră rece îi urmează.

Orașul de lângă Râu e pustiu. Toți locuitorii sunt în case și privesc pe geam. Ceasul bate ora 12 în 5 minute.

Omul fără nume întră în oraș. E liniște. Vântul bate încet și soarele strălucește ușor.

E o zi plăcută de vară dar Omul fără nume aduce cu el un aer rece.

În mijlocul orașului e Harvey Jones. Înalt și subțire, cu o barbă scurtă și ochi vicleni.

–  La ora 12 o să mori prietene! Suntem doar noi 2!

Omul fără nume se oprește în fața Ochiului Șarpelui. Descalecă pe pământul roșu. Calul sfornăie bucuros. Omul fără nume lasă calul nelegat și se îndreaptă spre Harvey.

–  Heh, nu știu cine esti dar l-ai omorât pe Alonzo și o să plătești pentru asta!

Omul fără nume se apropie încet.

–  Am auzit ce spun oamenii, dar nu e adevărat. Nu ești el! L-am omorât pe EL! EU L-AM OMORÂT!

Omul fără nume se apropie și îl privește pe sub pălărie.

–  EU L-AM OMORÂT PE..

Harvey recunoaște calul. Harvey recuonaște pistolul din teacă. Harvey îl recunoaște pe Omul fără nume!

–  Nu nu nu nu nu nu nu se poate. TE-AM OMORÂT! TE-AM ÎNGROPAT!

Omul fără nume stă nemișcat și îl privește pe Harvey. Orașul se răcește.

–  Cum te-ai întors?! Ai făcut pact cu Diavolul!

Vocea îi tremură.

–  Te-am omorât..ai fost mort..

Mai sunt 2 minute pâna la ora 12.

Omul fără nume stă nemișcat, cu mâinile pe lângă corp. Harvey tremură din încheieturi, cu mâna foate aproape de pistol.

Cei doi se privesc.

Ora 12.

Harvey scoate primul pistolul și trage, nimerindu-l pe Omul fără nume în umăr.

Omul fără nume face un pas spre el.

–  Nu! Strigă Harvey și trage din nou. Acum îl lovește în piept.

Omul fără nume se apropie.

Harvey trage 3 focuri dintre care 2 îl lovesc pe Omul fără nume, care înaintează și odată cu el umbra din spatele lui crește.

Harvey mai are o singură șansă. Tremură și e transpirat. Țintește capul. Lovește pălăria – care zboară în spate și se rostogolește până lânga Abastor.

Omul fără nume este în fața lui Harvey. Harvey îl lovește cu pistolul în cap, de unde țâșnește sânge negru.

Omul fără nume scoate pistolul și îl pune sub bărbie lui Harvey.

–  Nu, te rog..nu..

BLAM!

Harvey cade.

Omul fără nume îți bagă pistolul în teacă și se îndreaptă spre Ochiul Șarpelui. Locul e gol, nu e nimeni acolo în afară de barman. Omul fără nume se așează la masă, iar barmanul, cu o voce tremurândă îi aduce un pahar cu lapte.

–  Din partea casei.

Omul fără nume zâmbește. Îi e frig. O picătură de sânge cade în paharul cu lapte.

Un vânt rece și negru întră în Ochiul Șarpelui, mișcând ușile.

-Sfârșit-

Pentru mai multe povești scurte, poți descărca culegerea de povești scurte #30in30 Din Întuneric.

Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai.fiction.