În această poveste scurtă horror, Diana face o descoperire în hornul unei cabane care poate să pună viața în pericol.
Băiatul din horn
Ușa se trânti și viscolul împinse fulgii de zăpadă înăuntru. Din noapte, Diana se prăbuși pe podeaua de lemn, tremurând. Închise ușa în urma sa și orbecăi prin întunericul cabanei până găsi o pătură uriașă în care se încolăci. Încet, își închise ochii și se lăsă purtată de somn pe podeaua rece.
Diana făcuse multe greșeli la viața ei, dar aceasta era cea mai mare de până acum. Voia să plece într-o aventură, de una singură. O aventură în care să se redescopere, să se întoarcă plină de forțe noi în lumea cea vicleană și rea, o aventură pe care să și-o amintească toată viața. Cu haine nu foarte groase, niște bani și niște marijuana, Diana fugi de acasă și, în mai puțin de trei zile, se pierdu în pădurile din vestul orașului. Norocul ei că dădu peste cabana care urma să îi salveze viața.
În vis, auzi țipete cu ecou și se trezi brusc, părul aspru mângâindu-i fața rece. Scană camera învăluită în întuneric și se opri asupra șemineului și a lemnelor pregătite pentru foc de lângă el. Se repezi la ele și le ordonă pe cele mai subțiri, construind un cub, ca apoi să așeze un lemn mai gras deasupra. Dădu foc unor reviste vechi și subțiri și își puse mâinile în fața flăcărilor, în timp ce fumul alb, ca zăpada de afară, se ridică prin horn.
La scurt timp după ce focul se înteți, hornul începu să tușească. Diana privi șemineul și își strânse pătura mai aproape de piept. Funinginea cădea neagră peste flăcările care dansau, până când praful înnecăcios le stinse și Diana se află din nou în întuneric.
Țipetele unui băiat explodau prin gura șemineului, în timp ce luna rece privea de deasupra cabana înconjurată de zăpadă. Diana se repezi și încercă să privească înăuntru. Negru. Un negru mai întunecat decât bezna de afară.
Ajutor! Ajutor!
Țipătul ascuțit îi zgâria timpanele. Își aruncă pătura groasă peste lemnele care încă fumegau și se întinse pe spate. Cu lanterna telefonului lumină tunelul întunecat și sângele îi îngheță. Două picioare desculțe se zbăteau și loveau pereții de cărămidă. Negreala căzu des și sângele roșu aprins se scurgea încet pe pereții hornului, transformându-se în negru când picurau.
Diana își întinse mâinile slăbuțe spre cer, dar distanța era prea mare. Își împinse corpul spre țipetele disperate de deasupra, dar fără rost. Renunță la haine și corpul ei firav încăpea acum în acel tunel al groazei. Se trase de cărămizile ieșite înăuntru și pielea ei albă căpătă nuanțe roșii și negre. Scrumul negru îi intra în răni și sângele ei picta interiorul hornului.
Nici nu observă când țipetele se opriră sau când băiatul dispăru.
Era înconjurată acum de patru pereți negri și aspri. Simțea răceala vântului de deasupra și puțina căldură care se ridică de dedesubt. Mușchii îi erau încleștați și, cu fiecare mișcare pe care încerca să o facă, pereții o strângeau și mai tare.
Țipă. Țipă din hornul cabanei și nimeni nu auzea. Zăpada cădea ușor și sângele ei picura negru.
Pentru mai multe povești scurte horror, poți descărca culegerea de povești scurte #30in30 Din Întuneric.
Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai/fiction.
Credit Art: Flo
Leave a Reply