În această poveste scurtă horror, Silviu ajunge la capătul răbdării atunci când mătușa Cordelia insistă că acesta trebuie să facă o schimbare în noul an.
New Year, New Me
”New Year, New Me!”, strigă mătușa Cordelia, din ce în ce mai enervantă, către nepotul ei. După un an petrecut în Marea Britanie, printre engleji, cum îi plăcea ei să spună, se întoarse de sărbătorile de iarnă acasă, iar Sivliu părea a fi ținta ei preferată.
– Nu mai merge așa, Silvi drăguțule, trebuie să faci o schimbare! Nu mai pierde vremea la cabana aia a ta, unde, sinceră să fiu, tot ce îmi trece prin cap că faci acolo e să pierzi vremea! Uită-te la mătușa ta scumpă! Anul trecut mi-am spus că trebuie să fac o schimbare. Am plecat în Anglea, am făcut o grămadă de bani și totul s-a schimbat în viața mea! Așa că, ce zici să faci și tu o schimbare? Lasă naibii cabana aia și pune-te pe treabă, schimbă-ți job-ul, caută-ți o fată, mâine e anul nou – New Year, New Me!, asta zic eu și cred că zic bine, nu?
Silviu o privi tăcut și zâmbi stânjenit. Știa că nu putea lăsa naibii cabana aia. O construise chiar el, adânc în mijlocul pădurii, pe un teren cumpărat pe bani de nimic. După moartea tatălui său voia să fie departe de tot, simțind că lipsește o piesă importantă din sufletul său. Iar după ce omorî primul iepure cu pușca tatălui său, fratele Cordeliei, se simți din nou întreg.
Inima sărmanului animal încă pulsa în spatele stratului de carne și blană când Silviu ajunse lângă el. Îi mângâie blana și vărsă o lacrimă când lumina ochilor cuprinși de groază se stinse. Îl luă în brațe și se retrase cu el în cabană.
Deși se simți bine atunci când glonțul străpunse pielea animalului, îi păru rău. Îl spintecă, în timp ce lacrimi îi cădeau pe obraji și mâinile i se colorau în roșu. Scoase tot din el și umplu spațiul gol cu paie și crenguțe. Cusu totul la loc și, pentru câteva zile, iepurașul păru viu, înainte ca natura să-și spună cuvântul și Silviu să-l îngroape în spatele cabanei.
Dar pentru acele momente când văzu iepurașul stând drept și aproape viu în întunericul cabanei, Silviu era împăcat. Se întoarse acasă și începu să cerceteze mai mult împăierea, iar următoarele animale pe care le ucise arătau din ce în ce mai bine. Mai îngropase câteva în spatele cabanei, dar acum, înainte de anul nou, se putea lăuda cu o colecție impresionantă. De la iepuri și curci, la vulpi, doi lupi și cea mai de preț piesă din colecție, un urs brun. Dar asta era anul trecut.
Acum, când Pământul își completase rotația în jurul soarelui și umanitatea trecuse în noul an, Silviu se hotărî să asculte de sfaturile mult prea enervante ale mătușii sale.
O nouă piesă decora cabana lui în noul an, într-o rochie purtată în seara dintre ani, cu părul bine aranjat și un machiaj mult prea strident. Mătușa Cordelia zâmbi forțat cu pielea ei rece ca gheața, înconjurată de animale, ca o pictură înfățișând o nimfă a pădurii.
Silviu zâmbi mulțumit. Mătușa Cordelia chiar avea dreptate, o schimbare era binevenită. ”New Year, New Me!”, își spuse acesta, închizând ușa cabanei, cu pușca pe umăr. Decorul pe care îl avea în minte urma să fie cu totul special în noul an, totul mulțumită mătușii Cordelia.
– New Year, New Me!
Pentru mai multe povești scurte horror, poți descărca culegerea de povești scurte #30in30 Din Întuneric.
Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai.fiction.
Credit imagine: Pixabay.
Leave a Reply