Semnalul

În această poveste scurtă sf, întreaga omenire se află la vărful degetelor unui singur om. Este planul său unul care să ne distrugă sau să ne salveze?


Semnalul

 

Toți priveau răbdători ecranele uriașe din fața lor. Pe cel mai mare, situat in mijloc, era o hartă a globului cu miliarde de luminițe aprinse pe toată suprafața terestră. Celelalte ecrane indicau traficul, numărul de mesaje trimise, apeluri, emailuri și alte date despre toate telefoanele mobile și aparatele electrice din lume.

Azi era ziua cea mare. Domnul Xin urma să fie prezent și să își pună planul în aplicare. Ajunse cu 10 minute mai devreme decât trebuia. Cu teniși albi, pantaloni de blugi și un tricou albăstrui, hainele și figura lui îl făceau să se piardă în orice mulțime. Dacă nu îl cunoșteai, nu îți venea să crezi că el e liderul celei mai mari companii de tehnologie a secolului 22.

Compania lui era prezentă într-un fel sau altul în aproape fiecare casă de pe glob. Telefoane mobile, laptopuri, mașini electrice, televizoare smart, cuptoare cu microunde, frigidere, aspiratoare. Dacă avea butoane de on/off sau funcționa pe curent, 95% din timp, Xin era alături de tine. A reușit să ajungă și în zonele defavorizate. Fiecare casă a fost dotată cu aparate pentru internet și fiecare cetățean a primit un telefon mobil, gratis, pentru o lume din ce în ce mai mare și mai conectată.

Produsele lui ofereau performanțe de două ori mai bune la un preț de cinci ori mai mic.Toată lumea voia să aibă un produs Xin și toată lumea era mulțumită de produsele lor.

Xin intră fără zgomot în încăpere și îi sperie pe ceilalți când începu să vorbească.

– Să repetați numărătorile, vă rog.

– Desigur, îi răspunse cineva din camera întunecată. 12 miliarde.

– Dispozitive?

– 11,5 miliarde dețin cel puțin un dispozitiv Xin.

– Mulțumesc. Sper că aveți toți telefoanele la voi, zâmbi domnul Xin. E timpul să începem.

Xin dădu ordinul și, în scurt timp, miliarde de telefoane începură să sune, semnalul făcând înconjurul globului. Acolo unde nu erau telefoane, trimitea alerte un cuptor cu microunde sau un frigider, un televizor dădea semnale luminoase și auditive sau o mașină electrică frână brusc și claxonă.

Lumea era într-un haos organizat de Domnul Xin și camera cu monitoare tremura de la vibratul telefoanelor.

– Hai să creștem procentul la 60%, te rog. Puteți să răspundeți.

Precum pocnitorile, telefon după telefon și dispozitiv după dispozitiv începu să explodeze. 60% dintre acestea explodau, omorându-și în mare parte utilizatorii. Televizoare și frigidere care își aruncau stăpânii în aer, mașini electrice care provocau accidente și telefoane care primeau un ultim ”Alo”.

În sala cu monitoare, domnul Xin fu stropit de sângele unor angajați din partea sa dreaptă. Din câte putea să își dea seama, vreo șapte rămăseseră în viață. Se șterse cu o batistă pe față și zâmbi. Miliardele de luminițe de pe monitoare începură să se stingă una după cealaltă, numărul acestora reducându-se cu fiecare secundă care trecea.

– Un număr rezonabil. Cineva trebuia să o facă..

Xin se întoarse la mașina cu care veni și se bucură să vadă că șoferul său era încă în viață. Privi orașul cuprins de flăcări și sunetele forțelor de ordine.

Intră în mașină și se puse pe butonat. Citi știrile care veneau din toate colțurile globului. Telefonul îi sună și răspunse din obișnuință.

– Alo?


Această poveste scurtă sf face parte din culegerea de povești scurte, pe care poți să o descarci de aici, #30in30 Din Întuneric.

Dacă îți plac poveștile mele, poți să îmi lași un like pe pagina de facebook, aici: facebook.com/mihai.fiction.

Credit Art: Sabrina

Leave a Reply

Your email address will not be published.